Numele Vindecatorului era Fords Deep Waters.
Pentru ca era suflet, prin natura sa, avea toate calitatile: era milos, rabdator, cinstit, virtuos si plin de iubire. Anxietatea reprenta o emotie neobisnuita pentru Fords Deep Waters.
Chiar si mai rar i se intampla sa se simta iritat. Oricum, pentru ca Fords Deep Waters locuia intr-un corp omenesc, iritarea era cateodata inevitabila.
In timp ce soaptele studentilor la Vindecare frematau in coltul indepartat al salii de operatie, buzele lui s-au strans intr-o linie subtire. Expresia parea nelalocul ei, tinand cont ca era o gura care cel mai adesea zambea.
Darren, asistentul lui obisnuit, a vazut grimasa si l-a batut pe umar.
-Sunt doar curiosi, Fords, a spus el incet.
-Despre o insertie se poate spune cu greu ca este o procedura interesanta sau provocatoare. Orice suflet de pe strada ar putea sa o faca in caz de urgenta. N-au nimic de invatat din operatia la care vor asista astazi.
Fords era surprins sa-si auda tonul ascutit alternand vocea sa de obicei mangaietoare.
-N-au vazut niciodata un adult uman pana acum, a zis Darren.
Fords a ridicat o spranceana.
-Sunt orbi si nu-si vad unul altuia fetele? N-au oglinzi?
-Stii ce vreau sa spun - un om salbatic. Care inca n-are suflet. Unul dintre rebeli.
Fords s-a uitat la fata inconstienta, intinsa cu fata in jos pe masa de operatie. Mila i-a cuprins inima in vreme ce isi amintea de starea in care se afla sarmanu-i trup zdrobit atunci cand Cautatorii o adusesera la Centrul de Vindecare. Atata durere indurase...
Sigur ca acum era perfecta - complet vindecata. Fords avusese grija de asta. -Arata la fel ca oricare dintre noi, a murmurat Fords catre Darren. Noi toti avem chipuri umane. Si, cand se va trezi, va fi si ea una dintre noi.
-E interesant pentru ei, asta-i tot.
-Sufletul pe care l-am implantat astazi merita mai mult respect decat ca oricine sa se zgaiasca prosteste la trupul sau. Nu este corect sa-l punem sa treaca prin asa ceva.
Prin asa ceva nu se referea la holbat. Fords a auzit din nou o nota aspra in vocea sa.
Darren l-a batut iarasi pe umar.
-O sa se simta bine. Cautatorii au nevoie de informatii si...
La auzul cuvantului Cautatori, Fords i-a aruncat lui Darren o privire care putea fi descrisa doar ca plina de dusmanie. Darren a clipit socat.
-Imi pare rau, s-a scuzat Fords imediat. N-am vrut sa reactionez asa. Doar ca mi-e teama pentru acest suflet.
Privirea lui s-a mutat catre rezervorul criogenic care se afla pe sportul lui de masa. O lumina rosie constanta si palida semnala ca acesta era ocupat si setat pe hibernare.
-Acest suflet a fost special ales pentru sarcina asta, a spus Darren pe un ton linistitor. Ea este exceptionala printre cei ca noi - mai viteaza decat majoritatea. Vietile ei vorbesc de la sine. Cred ca s-ar fi oferit voluntar daca am fi putut s-o intrebam.
-Care dintre noi nu s-ar aferi voluntar daca i s-ar cere sa faca ceva pentru binele general? Dar chiar asa stau lucrurile in acest caz? Foloseste asta binelui general? Problema nu este dorinta ei, ci ceea ce este drept sa-i ceri unui suflet sa indure.
Studentii la Vindecare discutau si ei despre sufletul care hiberna. Fords le auzea soaptele clar; vocile lor se ridicau acum, devenind tot mai puternice pe masura ce acestia erau tot mai nerabdatori.
-A locuit pe sase planete.
-Am auzit ca pe sapte.
-Am auzit ca n-a trait de doua ori intr-o gazda din aceeasi specie.
-A fost aproape orice. Floare, Urs, Paianjen...
-Iarba-de-mare, Liliac...
-Chiar si Dragon!
-Nu cred, nu sapte planete.
-Cel putin sapte. A inceput pe Origeno.
-Serios? Pe Origeno?
-Liniste, va rog! i-a intrerupt Fords. Daca nu puteti sa observati operatia cu profesionalism si in tacere, va trebui sa va cer sa iesiti.
Jenati, cei sase studenti au facut tacere si s-au indepartat unul de celalalt.
-Sa continuam, Darren.
Totul era pregatit. Medicamentele potrivite se aflau pe o masuta langa fata. Parul ei lung si intunecat era prins sub o casca chirurgicala, lasand la vedere gatul subtire. Sedata profund, ea respira incet. Pielea aramita de soare abia daca avea vreo urma a... accidentului.
-Incepe procedura de dezghet, Darren.
Asistentul cu par sur astepta deja langa rezervorul criogenic, cu mana odihnindu-se pe tastatura. A indepartat capacul de protectie al acesteia si a format codul. Lumina rosie de deasupra unui mic cilindru gri a inceput sa pulseze, clipind din ce in ce mai tare pe masura ce secundele treceau si schimbandu-si culoarea.
Fords s-a concentrat asupra trupului inconstient. A apasat bisturiul prin pielea de la baza craniului cu miscari mici si precise, iar apoi, inainte de a largi taietura, a pulverizat medicamentul care a domolit curgerea in exces a sangelui. Fords a patruns delicat sub muschii gatului, atent sa nu-i raneasca, expunand oasele palide din partea de sus a coloanei vertebrale.
-Sufletul este gata, Fords, l-a informat Darren.
-Si eu sunt. Adu-l.
Fara a se indoi ca asistentul lui este pregatit, Fords l-a simtit pe Darren langa el, cu mana intinsa si asteptand; doar lucrau deja de multi ani impreuna. Fords a tinut taietura deschisa.
-Trimite-l acasa, a soptit el.
Mana lui Darren a patruns in campul sau vizual, cu licarirea argintie a unui suflet care se trezeste in palma sa facut caus.
Niciodata Fords nu s-a putut uita la un suflet fara a fi izbit de frumusetea sa.
Sufletul a stralucit in luminile puternice ale salii de operatie, mai intens decat reflectorizantele instrumente argintii din mana sa. Ca o pamblica vie, s-a rasucit si s-a unduit intinzandu-se, fericit ca a fost eliberat din rezervorul criogenic. Cele aproape o mie de prinderi subtiri si usoare ca o pana s-au ridicat precum o coama de par de un argintiu palid. Desi toate erau incantatoare, acesta anume i s-a parut lui Fords Deep Waters deosebit de gratios.
Nu numai el a avut aceasta reactie. A auzit oftatul moale a lui Darren, a auzit murmurele admirative ale studentilor.
Darren a asezat cu blandete mica creatura luminoasa in deschizatura pe care Fords o facuse in gatul fiintei umane. Sufletul a alunecat usor in spatiul oferit, mulandu-se in anatomia straina. Fords a admirat talentul cu care isi lua in posesie noua locuinta. Prinderile lui s-au fixat usor in jurul centrilor nervosi, unele intinzandu-se si ajungand mai departe decat putea vedea el, sub si deasupra creierului, catre nervii optici si canalele auriculare. Era foarte rapid, foarte ferm in miscari. Curand, doar un mic fragment din trupul lui stralucitor mai era vizibil.
-Buna treaba, i-a soptit el, stiind ca ea nu-l putea auzi. Doar fata avea urechi, iar ea inca dormea fara sa scoata vreun sunet.
Incheierea procedurii era o treaba de rutina. A curatat si a vindecat rana, a aplicat balsamul care inchidea rana in urma sufletului, apoi a sters cu pudra emoliena cicatricea de pe partea stanga a gatului ei.
-Perfect, ca de obicei, a spus asistentul, care, dintr-o pricina neinteleasa de Fords, pastrase numele gazdei sale, Darren.
Fords a scos un suspin.
-Regret ceea ce am facut azi.
-Iti faci doar treaba de Vindecator.
-Aceasta este una dintre rarele ocazii cand Vindecarea provoaca o rana.
Darren a inceput sa faca curat in incapere. Parea ca nu stie ce sa raspunda. Fords isi satisfacea Chemarea. Asta era suficient pentru Darren.
Dar nu era de ajuns pentru Fords Deep Waters, care, in adancul sufletului, era un adevarat Vindecator. A privit cu ingrijorare trupul femeii, linistit in somnul sau, stiind ca aceasta pace va fi curmata indata ce ea se va trezi. Toata oroarea sfarsitului acestei tinere femei va fi purtata de sufletul inocent pe care il pusese inauntrul ei.
In timp ce se apleca asupra fiintei omenesti si ii soptea la ureche, Fords si-a dorit cu ardoare ca sufletul sa il auda de aceasta data.
-Succes, micuta ratacitoare, succes! Imi doresc atat de mult ca tu sa nu fi avut nevoie de asa ceva.
1. Fords Deep Waters = Cel-Care-Trece-Prin-Ape-Adanci (n.tr.)
